Capitolul 158 22 Visez oare?

Perspectiva Lenei

Ne întoarcem noaptea din excursia cu cortul și mă tot zvârcolesc în pat, incapabilă să adorm. Simt o strângere în piept și o durere constantă pentru că știu că greșesc împingându-l pe domnul Luther departe de mine.

El este prima persoană care m-a făcut să simt lucruri pe care nimeni altcineva nu le-a simțit până acum. Mi-a atins inima, dar acest lucru este atât de interzis. De aceea am încercat să mă distanțez de el înainte ca lucrurile să se complice mai mult.