Capitolul 165 29 Am grijă de ce e al meu - Perspectiva Lenei

Diminețile mele nu începuseră niciodată așa. Chiar și acum, încă îi simt atingerea pe fiecare centimetru al corpului meu. Fiecare moment este întipărit în memoria mea, repetându-se în mod repetat, udându-mă doar gândindu-mă la el.

Dumnezeu!

Stau în clasă, complet pierdută în gândurile despre cum l-am tachinat și cum m-a pălmuit. La naiba! Îmi strâng picioarele și încerc să reprim senzația de arsură pe care o simt încă între coapse. Tânjesc din nou. Vreau mai mult.