Capitolul 125

Când am ajuns din urmă pe fetiță de cealaltă parte a unui deal jos, își cobora găleata într-o fântână de apă. Un vânt trecător i-a prins împletiturile gemene și le-a dus înainte peste umeri. În jurul capului ei pluteau bucle portocalii necinstite, prinzând lumina galbenă într-un fel de aureolă.

„Doamna pe care o cauți”, a spus ea când mă apropiam. — Are necazuri? Ochii ei îngusti erau ațintiți pe frânghie în timp ce o slăbi cu mâini mici, dar pricepute și atente.

De departe, am auzit găleata stropindu-se și mergând sub apă; îşi schimbă strânsoarea, apăsă cu un picior de baza capului puţului de piatră pentru a avea efect de pârghie şi începu să tragă găleata pe suprafaţă.