Capitolul 147 Luptați umăr la umăr

Ethan, alături de Uriah, lupta cu vehemență împotriva unei fiare sălbatice uriașe. Din cealaltă parte a locului sălbatic veneau Marin și alți manipulatori de spirite. Veneau cu intenția de a-i da o mână de ajutor lui Ethan în această bătălie anume.

„La naiba! Asta e o bestie groasă. Chiar și pumnalul meu prețios abia dacă ar putea provoca daune. Un pumnal atât de frumos, de la frumoasa Generală Marina.” „Ar putea fi una dintre acele bestii enervante, manipulate de spirite, în armură”, își spuse Ethan. După ce luptase de mai multe ori împotriva bestiei manipulate de spirite în armură, Ethan se simți puțin obosit și făcu câțiva pași înapoi pentru a analiza câmpul de luptă. Cu Pumnalul Vântului Înghețat într-o mână, își formulase cu respirația tăiată o strategie. În timp ce făcea asta, Uriah deviase atenția bestiei manipulate de spirite în armură de la stăpânul ei. Aceasta a reușit să împiedice bestia sălbatică să-l atace pe Ethan.

Această anumită bestie manipulată de spirite în armură era de gradul doi de nivel de trei stele. Capacitățile sale erau la egalitate cu cele ale unui manipulator de spirite de gradul cinci al Etapei Pământene. Capacitățile sale defensive erau superioare capacităților sale ofensive. Armura sa de fier făcea dificilă provocarea de daune. Pumnalul Vântului Înghețat era făcut dintr-un os de dragon antic. Chiar și atunci când era combinat cu puterea spirituală, era totuși ineficient împotriva armurii bestiei. Ethan știa cu siguranță că nu era suficient de puternic pentru a învinge această bestie sălbatică, manipulată de spirite în armură. Dacă ar fi fost de gradul patru al Etapei Pământene, însă, ar fi putut... a trecut prin armura sa cu Pumnalul Vântului Înghețat.