Capitolul 65 Nu mă atinge

Chiar dacă Eva purta o haină groasă, încă simțea răceala de gheață care emana de peretele băii. Iar Adrian o apucă de umăr, greu și puternic, ținând-o strâns, făcând-o imobilă.

Eva s-a zbătut din toate puterile ei, dar fără niciun rezultat, și a sfârșit prin a fi epuizată și gâfâind să-și caute aerul. Ea ridică privirea la bărbatul din fața ei, privindu-l cu privirea, apoi scoase un râs rece. "Ce faci? Am spus ceva si te-am enervat?"

Fața lui Adrian se întunecă în timp ce se uita la ea. Femeia din fața lui avea ochi strălucitori, lăcrimați, strălucind ca stelele sub luminile de la baie, emanând o frumusețe uluitoare. Nasul ei era drept, iar buzele ei roz cireșe aveau un luciu fermecător. Cu toate acestea, în ciuda aspectului ei frumos, cuvintele ei erau deosebit de ascuțite, străpungându-i inima și provocând durere. Nu se putea abține să nu vrea să-și închidă gura mică pentru totdeauna și să o împiedice să vorbească din nou.