Capitolul 221 Noapte bună, cel mai dulce micuț al meu

Cerul se profila cu nori grei, aruncând un ton sumbru asupra scenei.

Pe măsură ce soarele își începea coborârea, razele sale muritoare s-au jucat pe frunzele de abanos, aruncând o aură ciudată pe pământ, de parcă plângeau pierderea unei vieți fragile.

Cu lacrimi curgând pe față, Rena părea lipsită de însăși esența ei, de parcă i-ar fi fost smuls sufletul.