Capitolul 106

POV-ul lui Ethan *

Nu mi-e rușine să spun că am plâns după ce Jack a cedat în cele din urmă la ceea ce ne doream amândoi. Plânsesem ca un copil mic și nu mă împinsese, mă trase în brațe și mă ținuse. A rostit cuvinte de scuze și, la început, am crezut că îi era frică că a făcut ceva greșit până când s-a deschis și mi-a spus mai multe decât mi-a spus vreodată înainte.

"Îmi pare atât de rău Ethan, pentru fiecare dată când te-am respins, pentru fiecare dată când te-am făcut să te simți nedemn și ți-am spus că acest lucru este greșit și nefiresc. Nu ai fost niciodată tu, eu am fost cel nedemn și încă sunt", a recunoscut el. Nu arătase niciodată atât de vulnerabil, deoarece ochii lui triști rosteau o mie de cuvinte.