Capitolul 9

Ethan stă lângă mine pe canapeaua din biroul domnului Collins. Este o tăcere tensionată în timp ce domnul Collins își scoate jacheta de costum și își suflecă mânecile cămășii. Aceasta trebuie să fie o rutină a lui și, cu siguranță, este una care îmi place. De fapt, s-ar putea să fiu trimis în mod regulat la biroul lui doar ca să fiu martor la acest braț. Cum poate un bărbat să aibă brațe atât de atractive? Sper serios că niciunul dintre bărbații din cameră nu are darul telepatiei pentru că cred că m-ar da afară din tărâm dacă ar putea auzi chiar și jumătate din scenariile murdare pe care le joacă creierul meu chiar acum.

"Te simți bine?" întreabă Ethan, readucendu-mă înapoi la realitate. „Da,” răspund eu puțin prea repede.

„Păreai de parcă te-ai îndepărtat puțin acolo”, spune el încet, întinzându-se și periându-mi niște păr de pe față și ținându-l după ureche. Bănuiesc că nu este telepat, altfel probabil că nu s-ar purta atât de dulce cu mine acum.