Capitolul 77 Răpiți (II)

Am tras de el și mi-am dat seama că ducea pe niște scări elegante, strălucitoare, cu pereți gri și trepte de marmură neagră onix. Culoarea închisă mi-a amintit de ochii lui Adonis. Ceva mi s-a răsturnat în burtă și am clătinat ușor din cap. Sunt foarte supărată pe el și nici măcar seducția lui păcătoasă nu m-ar putea face să ignor acest act de totală lipsă de respect.

Cum a putut să mă ducă într-un loc ciudat fără permisiunea mea?

Mi-am așezat piciorul pe suprafața rece și tare și am coborât scările închise, simțindu-mi fundul și decolteul sărindu-mi în aerul rece, perfect expuse de bucata minusculă de îmbrăcăminte pe care o purtam. Am făcut o întorsătură să întâlnesc mai mulți pași și am urmat-o în jos și, în scurt timp, am ajuns în zona de locuit.