Capitolul 162 Ruperea logodnei

În ochii ei se citea tristețe și hotărâre în timp ce Annabel se hotărâ. I-a aruncat o ultimă privire lui Rupert înainte de a se întoarce și a pleca.

Pașii ei erau neobișnuit de grei, iar fiecare pas pe care îl făcea era atât de dificil. Era ca și cum picioarele i s-ar fi transformat în plumb.

Cumva, Annabel a reușit să iasă din casă. Anika mergea chiar atunci în direcția ei. „Annabel, l-am căutat pe Rupert peste tot, dar nu l-am văzut...”