Capitolul 562 Te iubește profund

„Eu... eu eram...” Margo ezită, mintea ei încâlcită într-o mrejele a incertitudinii în timp ce o privea pe Annabel cu o expresie nedumerită.

Ca o pasăre rătăcită prinsă de furtună, lacrimile i-au umplut ochii, trădând frământarea interioară pe care o simțea.

Perplexă din cauza lui Margo, Annabel și-a încruntat sprâncenele, gândurile i se învârteau într-o furtună de confuzie. „De ce plânge din nou?”, se întrebă ea.