Capitolul 3 El este mirele

„El este mirele?” se gândi Sierra cu șoc. Toată culoarea i-a dispărut din față la această realizare. Nu doar că el este mirele, ci și unchiul Clairei și proprietarul iahtului. „Sierra, cum ai ajuns în această situație? Ai dormit cu unchiul Clairei, care crede că ești o prostituată ieftină. De ce mi se întâmplă asta?” se gândi ea, simțindu-se stresată. „Bună” auzi vocea lui. Se comporta de parcă nu o cunoaște, ceea ce o scăpa de multe momente stânjenitoare. Și după această nouă revelație, nu vrea să-i spună Clairei că și-a pierdut virginitatea cu unchiul ei chipeș, care, să nu uităm, urmează să se căsătorească. „Bună” se forță Sierra să spună. După aceea, el a ignorat-o tacticos pe Sierra, în timp ce schimba câteva cuvinte cu Claire, care era singura care vorbea tot timpul. Chiar și Adam stătea acolo rigid, vorbind doar când era întrebat. Sierra nu putea mânca mult. Nu îi era foame. Stomacul îi era greu, de parcă era plin cu plumb. După patruzeci și trei de minute de iad, Xavier Woods a plecat. Abia atunci Sierra îndrăzni să respire cu voce tare. O auzi pe Adam eliberându-și și el respirația, de parcă îi era frică de unchiul Clairei. Claire era complet nepăsătoare la toate acestea. Pe de altă parte, după mic dejun, Xavier a sunat un prieten și asistent, „Carlos Smith”. Dacă există cineva în lume care poate vorbi cu Xavier fără să-și facă pantalonii, acela ar fi Carlos. Au fost împreună la bine și la greu timp de un deceniu. Dar chiar și Carlos nu putea să-l înțeleagă pe Xavier mai des decât putea număra. „Xavier, ce mai faci? Îmi duci dorul deja?” îl tachina Carlos pe cel mai bun prieten al său, ca de obicei. Dar, ca întotdeauna, Xavier l-a ignorat și a trecut direct la subiect. „Nu ți-am spus să ai grijă de toți oamenii cu care se împrietenește Claire?” ceru Xavier rece. Carlos încremeni. Tonul lui Xavier ar fi speriat pe oricine, dar Carlos s-a obișnuit cu asta între timp. „Mi-ai spus. Și ți-am dat deja informațiile despre fata care este și a fost singura prietenă a Clairei. Sierra Leone, iar tu l-ai întâlnit pe Adam. Aceștia sunt singurii oameni cu care Claire își petrece timpul. Știi asta, de ce întrebi despre ei atât de brusc?” întrebă Carlos curioasă. Privirea lui Xavier strălucea, „Sierra Leone, aceasta este numele ei?” se gândi el. Când o văzuse mai devreme cu Claire, a fost șocat. Voia să o arunce în ocean pentru că era o scorpie care s-a împrietenit prima dată cu Claire și apoi a ajuns în patul lui. Dar observase cât de fericită părea Claire când i-o prezenta. Așa că și-a controlat impulsul și a reușit cu greu să treacă prin acel mic dejun fără să-i rupă gâtul. „Spune-mi tot ce știi despre această Sierra” ceru Xavier. Carlos își retrase telefonul mobil și verifică numărul apelant pentru a se asigura că vorbește cu adevărat cu cel mai bun prieten al său. Aceasta era prima dată când Xavier întreba despre o femeie, chiar dacă detecta furie în tonul lui. „Ciudat, mă întreb ce a făcut această săracă fată ca să-l ofenseze” se gândi el, arătând milă pentru Sierra. „Sierra este cea mai bună prietenă a Clairei de șase ani acum. A pierdut-o pe tatăl ei și pe sora ei geamănă într-un accident acum cinci ani. După acel accident, mama ei a devenit deprimată și a încercat să se sinucidă de câteva ori până când a reușit acum patru ani. Dar mama ei nu a murit imediat. A fost în comă timp de trei ani și jumătate până când a murit acum șase luni. A fost în aceeași zi în care Sierra și Claire au absolvit facultatea. În acești trei ani și jumătate, Sierra a muncit la trei locuri de muncă part-time pentru a plăti cheltuielile medicale ale mamei ei. Abia dormea și mânca. Săraca fată, nu ieșea niciodată la distracție ca ceilalți copii de vârsta ei. În ciuda tuturor eforturilor ei, totuși și-a pierdut mama. A devenit deprimată și i-a fost greu să facă față acelei dureri. Așa că a noastră Claire a invitat-o la bord pentru a o ajuta să uite de tot.” Carlos împărtăși tot ce știa despre Sierra, în timp ce bărbații lor observau pe toți cei care erau cu Claire. Xavier nu spuse nimic după asta. Deconectă apelul și își aruncă telefonul departe. Coincidența a făcut ca acesta să aterizeze pe pat, chiar lângă pata roșie. Ochii lui s-au făcut mai reci când privi pata. Ieși furios din cameră. Pe de altă parte, Claire îi arăta lui Sierra iahtul. Sierra era obosită după călătoria din ziua precedentă. „Nu-i frumos?” întrebă Claire entuziasmată. Sierra îi dădu din cap și zâmbi. „Este într-adevăr frumos” aprobă ea. Stăteau aproape de puntea de la etajul trei unde o hamacă se afla dincolo de balustradă. Iahtul era uriaș, având patru etaje și treizeci și nouă de dormitoare. Existau doar un dormitor la etajul patru, iar acela aparținea lui Xavier. Camera Sierrei era la etajul trei, unde erau disponibile doar alte cinci camere. O cameră o împărțea Claire cu Adam, în timp ce celelalte trei erau rezervate pentru mireasă și familia ei. Etajele doi și parterul erau rezervate pentru alți invitați care erau prieteni comuni ai miresei și mirelui. Atunci, Claire o împinse pe Sierra din spate. Iar Sierra căzu pe hamaca uriașă. Pentru o secundă s-a gândit că a căzut în apă. Un țipăt izbucni din gâtlejul ei, doar pentru a se stinge când corpul ei lovi hamaca în loc de apă. „Claire, te-ai speriat-o” îl mustră Adam pe Claire, care zâmbea larg. Claire sări jos, făcând-o pe Sierra să sară pe hamaca de câteva ori. Adam își scutură capul la faptele prietenei sale. O iubește foarte mult pe Claire pentru că este foarte dulce și grijulie. „Te-am speriat?” întrebă Claire pe Sierra, care acum stătea cu picioarele încrucișate pe hamacă. Sierra era speriată, dar nu voia să-i spună asta lui Claire. „Nu” minți ea în schimb. Umerii Clairei se lățiră de dezamăgire. „Si, ce s-a întâmplat cu tine? Nu erai așa înainte. Ar fi trebuit măcar să-mi împărtășești sentimentele tale sincere înainte. Dar acum simt că vorbesc cu un străin. Nu crezi că e timpul să trăiești pentru tine? Te-am speriat acum, am văzut asta pe fața ta. De ce nu-mi spui asta? Arată puțină furie. Spune-mi dacă te dezamăgesc. Te rog deschide-te și fii tu însăți” imploră Claire. Sierra îi oferii un zâmbet trist; acum șase luni i-ar fi spus lui Claire adevărul, dar moartea mamei ei a lovit-o mai tare și acum este prinsă între depresie și insecuritate. A pierdut toți membrii familiei sale, iar Claire este singurul ancor care o menține sănătoasă mintal în aceste zile. Nu vrea să o piardă nici pe Claire; pentru o fracțiune de secundă, Sierra își aminti că noaptea trecută a fost prima noapte după șase luni când a dormit fără a fi bântuită de coșmaruri. Dar a împins acea amintire în fundalul minții sale. „Chiar nu eram speriată” o asigură ea pe Claire, în loc să recunoască adevărul. Claire o îmbrățisase pe cea mai bună prietenă a sa și se ruga pentru oricine o asculta: „Te rog binecuvântează-mi prietena cu puțin liniște” gândi ea trist. Xavier observa totul de pe puntea sa privată de la etajul patru. Ochii lui erau fixați asupra Sierrei, care părea o piesă de puzzle pe care dorea să o rezolve. „De ce încearcă să o mulțumească pe Claire? Care este scopul ei final?” se gândi el singur.”