Capitolul 510

Vocea lui era blândă, dar insistentă, când întreba: „Unde ai învățat să mânuiești o astfel de armă?” Și-a păstrat tonul blând, ochii lui caldi și neclintiți în timp ce îi țineau pe ai ei, o asigurare tăcută că era în siguranță cu el. Spera, se rugă, că expresia lui deschisă o va scoate afară, că ea va avea în sfârșit suficientă încredere în el pentru a-l lăsa să intre.

Intimitatea liniștită dintre ei i-a uimit pe frații săi mai mici, care stăteau uitându-se, cu ochii deschiși. Nathalia zărise deja această latură a fratelui ei, moliciunea și vulnerabilitatea pe care le rezervase doar Evei, totuși revăzând-o încă o luase prin surprindere. Lângă ea, Edwin rămăsese fără cuvinte, cu ochii îngustaţi de neîncredere. Nu crezuse niciodată că fratele său, de obicei stoic, fără prostii, era capabil de acest tip de devotament blând. Cine ar fi ghicit că sub exteriorul compus și lustruit al fratelui său se afla un bărbat dispus să-și dea toată inima cuiva ca Eva?

„ -Eu,”