Capitolul 542
Cu un zâmbet, el ridică privirea, urmărindu-i reacția în timp ce expresia ei se schimba între iritare și ceva mai blând. — Pari puțin mai tulburată decât de obicei, Eva, o tachina el, degetele lui împletindu-se cu ale ei.
— Oprește-te, mormăi ea, deși vocea ei era mai blândă, o urmă de zâmbet smulgându-i buzele. El a chicotit, bucurându-se clar de jena ei în timp ce îi ducea mâna la piept, ținându-o peste inimă, ca și cum ar fi vrut-o să o liniștească.
— Știi, murmură el, cu vocea joasă și stabilă, cu cât te certați mai mult cu mine, cu atât arăți mai drăguț.