Capitolul 173

Judecând după clădirea mică în care avea loc nunta, inițial se dorea a fi un eveniment intim. După cum a menționat bunica mai devreme, cuplul în cauză avea mari speranțe că o nuntă era exact ceea ce aveau nevoie oamenii pentru a ridica moralul. Se pare că aveau dreptate. Mașini ieșeau din mica parcare, erau parcate de-a lungul bordurilor și chiar pe zonele plate, cu iarbă. Felinare delicate de hârtie suspendate pe sârmă subțire de pescuit au fost cele care i-au condus pe invitați la ușile din față, deși mulți au mers pur și simplu în jurul clădirii până unde petrecerea se întindea în iarbă.

În spate fusese construit un ring de dans asamblat în grabă, împreună cu vreo duzină de torțe tiki și serpentine în diferite nuanțe de violet.

Pe firma din față scria „Centrul de recreere Chatham”. Muzica care se auzea dinăuntru era tare și veselă, pe măsura râsului care plutea în aer. Copiii intrau și ieșeau alergând, împletindu-se printre adulți care fie beau, fie mâncau, fie dansau. Nu exista nicio ordine în toate acestea, dar haosul îi dădea o atmosferă familiară care îmi amintea mai mult de o reuniune de familie decât de o nuntă.