Capitolul 233
Într-o clipă fusesem înghițit de întuneric, iar în următoarea nu mai era de văzut.
Lumina mi-a asaltat ochii, aducând cu ea culori atât de vibrante încât practic străluceau.
Dealuri întinse de iarbă smarald se țeseau în toate direcțiile, acoperite de copaci luxurianți ale căror ramuri se apleacă și se arcuiesc, oferind pete de umbră liniștitoare în care să te refugiezi atunci când soarele devenea prea insuportabil.