Capitolul 242
Șase luni mai târziu
„Devine vreodată mai ușor?” am gemut, ștergându-mi fruntea cu o mână. O peliculă subțire de transpirație mi se lipea de piele, curgând din tâmplă în tâmplă.
Nu am vorbit cu o singură persoană anume, ci mai degrabă cu toți prietenii și familia mea care se adunaseră pentru acest eveniment istoric. Firește, privirea mi-a rătăcit către prietenul meu, farul care m-a călăuzit mereu prin întuneric.