Capitolul 95
Nu am dormit absolut deloc în noaptea aceea. Mintea mea a refuzat să se închidă, mai ales acum că știam că s-ar putea să-l văd din nou pe Asher. Mi-am luat manșetele de argint de la încheieturi, dorindu-mi că Tristan le-a scos înainte să plece.
Trebuia să vorbesc din nou cu Asher, să-i aud vocea, astfel încât să-mi spele anxietatea din mintea mea.
Am zăbovit în golul dintre somn și conștientizare, aruncând și răsturnând patul de pluș. Patul era confortabil, dar nici măcar cel mai moale material nu a putut repara neliniștea care îmi mărește în intestine.