Capitolul 1702

În timp ce Axel vorbea, brațele lui puternice și subțiri o înfășurau strâns pe talia Rozei, încordându-se ca și cum s-ar fi temut că ar putea scăpa din nou.

Roza a simțit o căldură furnicătoare răspândindu-se prin tot corpul. Vocea ei era blândă și jucăușă, sunând în același timp ca o plângere și o tachinare. „Deci îți dai seama că te porți ca un hoț, nu-i așa? Cel puțin ai puțină conștiință de sine.”

„Draga mea Roza”, a strigat-o din nou Axel, aproape dependent de nume, făcându-i fața palidă să se înroșească ușor. „De fapt, și tu ești o hoață... O hoață care mi-a furat inima.”