Capitolul 1932
În secția de spital, Carrie stătea întinsă pe pat cu bătăile inimii stabile și i s-a scos masca de oxigen.
Totuși, respirația ei rămânea greoaie. Fața ei mică era palidă, iar genele ei lungi fluturau delicat ca niște fluturi gata să-și ia zborul.
„Nu te teme, copilul meu... Ești în siguranță acum. Bunicul e aici. Tatăl, fratele și cumnata ta sunt cu toții aici. Nimeni nu te mai poate răni”, a spus Nigel, ținând mâna nepoatei sale, cu ochii plini de lacrimi.