Capitolul 2195
Telefonul Bellei dispăruse de mult, iar în cameră nu exista niciun televizor sau calculator. Nu avea nicio idee câte zile trecuseră de când ajunsese pe această insulă izolată.
Dozele mari de anestezice injectate în ea o lăsaseră trează, dar paralizată de la gât în jos, transformând-o într-un cadavru viu, frumos, dar disperat.
Camera luxoasă și rece era o liniște sufocantă, atât de mare încât nici măcar sunetul vântului sau al valurilor nu se auzea, ceea ce arăta că locuința se afla la o distanță considerabilă de mare.