Capitolul 859 Furtunături și ace

Cecily plângea în mașină, cu mucii și lacrimile șiroindu-i pe față. Machiajul i se întindea dezordonat pe ochi, făcându-i greu chiar și să se uite la ea.

„ Oprește-te! De ce plângi? Uită-te la tine! Ești atât de jalnic!” a exclamat Cameron, cu nasul umflat de iritare.

„ Suspin... Suspin... Ce e rău în a plânge? M-am făcut de râs în fața atâtor oameni. Ce e rău în a renunța la câteva”