Capitolul 112: Cel mai important bărbat din viața mea

„Da.” Wendy dădu din cap, fără să observe schimbarea expresiei feței lui Ryan.

„Am locuit acolo aproape cinci ani. Mama a murit când aveam șase ani. Ruben s-a asigurat că vinde tot ce ne lăsase mama, tot ce moștenise de la tatăl ei. A luat banii pentru el. Ne-a trimis pe mine și pe Reese la bunica noastră în comitatul Spring, deoarece nu avea nicio intenție să aibă grijă de noi.”

Wendy și-a înfășurat brațele în jurul genunchilor, încercând să se protejeze de toate acele amintiri dureroase.