Capitolul 556 Dezlănțuie adevărul

Andromaca stătea leneșă pe canapea, îmbrăcată într-o rochie lejeră de mătase culoarea scorțișoarei care i se mula pe silueta ca o ispită lichidă.

Lăsându-se pe o parte, și-a sprijinit un cot de cotiera canapelei, decolteul lejer al rochiei alunecându-i suficient cât să întrezărească o piele netedă.

La auzul vocii asistentei sale, genele i se ridicară încet, dezvăluind niște ochi ageri și indescifrabili. Cu o grație deliberată, întinse un picior, oja roșie de pe degetele de la picioare strălucind sub lumină, și îi împinse bărbia în sus. Vocea ei, presărată cu batjocură, se strecură prin aer. „Ce? Îți pare rău pentru ea?”