Capitolul 647 Singura ta opțiune

„Bine!” Andromaca a tras adânc aer în piept, luptându-se cu usturimea care i se acumula în spatele ochilor. Și-a înghițit durerea, deși aceasta i se încăpățâna să se agațe de gât. „Întotdeauna am avut sentimentul că nu-ți pasă de mine, dar acum văd clar - niciodată nu ți-a păsat.”

Fără să aștepte vreun răspuns, se întoarse pe călcâie și porni departe, cu o postură înțepenită de o frustrare nestăvilită.

Isabella stătea înțepenită, cu privirea fixată asupra siluetei Andromachei care se retrăgea. O durere surdă înflorea în piept, încordându-se cu fiecare secundă care trecea.