Capitolul 103

Punctul de vedere al lui Bailey

Se făcea târziu, se întuneca și știam că părinții mei nu trebuiau să-și facă griji pentru un alt copil acum. Mi-am scos telefonul și i-am trimis un mesaj mamei că sunt bine și că voi fi acasă într-o secundă. Ochii mi-au surprins numeroasele lor apeluri pierdute și mi-am mușcat buza, sperând că nu i-am îngrijorat prea mult.

Am primit și alte apeluri pierdute de la Kaleb și Mirabella, dar nu m-am putut îndura să le răspund prin mesaj. Nu eram sigură cum aș putea să le spun că viața mea se destramă. Că dacă sora mea suferea, atunci asta însemna că și eu sufeream.