Capitolul 158 - Fă-i plăcere

Mă trezesc cu un oftat puternic și foșnetul draperiilor. Nu pot spune că dorm ușor, dar astăzi, până și căderea unei pene parcă mă face să-mi deschid ochii grei și adormiți... și găsesc spatele lat al lui Julian chiar acolo, pe balcon, cu lumina lunii iluminându-i pielea. Ridicându-mă încet, mă apropii cu pași înceti, sperând că el se va întoarce și mă va saluta cu zâmbetul lui strălucitor obișnuit. Dar el nu o face. Julian pare să fie absorbit de gânduri profunde, atât de mult încât când mă opresc la ușa balconului, își ține ochii în jos.

De unde stau eu, văd că se uită la telefonul său mobil, dar nu știu ce. Oricare ar fi, îi dă o expresie reflexivă, ciudat de introspectivă.

Trec câteva clipe lungi în timp ce îi observ fața nebărbierită și ochii care se închid de câteva ori cu lacrimi reținute.