Capitolul 152
Perspectiva lui Gabriel
„Gabriel, mă doare – mă doare atât de tare. Dumnezeule!” a gâfâit ea; ochii ei ca niște pietre prețioase s-au mărit. Lichidul i se prelingea din vulvă în valuri, udându-ne pe amândoi. Micuța era atât de excitată încât abia o mai suporta. La naiba, abia o mai suportam.
„Asta e, prințesă. Fă-mă Dumnezeul tău.” Mă simțeam pierdută pentru ea, înecându-mă în parfumul și atingerea ei. Îmi umplea plămânii, încețoșându-mi mintea atât de mult încât cuvintele îmi ieșeau de pe buze fără rezerve. Jumătate dintre ele nu aveau niciun sens pentru creierul meu înnebunit de poftă, dar Evelyn părea să înțeleagă. Nu ezita niciodată să răspundă, dedicându-se tuturor lucrurilor teribile pe care i le-am spus că i le voi face în sfârșit.