Capitolul 63
POV-ul lui Gabriel
M-am întors și am lăsat-o pe Evelyn în picioare pe hol, cu fața înroșită de jenă și pieptul tremurând. Plăcerea pe care o obținusem văzând durerea fulgerând pe fața ei, era pătată de parfumul excitării ei naibii.
Nu era niciun centimetru din pielea mea care să nu se târască de nevoie-cu dorință. Dacă nu aș fi fost un monstru care ar fi făcut lucruri oribile, aș fi putut țipa răgușit strigând la Zeița Lunii că m-a asociat cu ea, că mi-a legat sufletul de al ei.