Capitolul 102

Buzele lui Luca abia, abia le perie pe ale mele, înainte ca eu să răsuflesc și să-l împin.

„ Luca!” strig, poticnindu-ma inapoi cativa pasi si privindu-l cu ochii mari.

„ O, Doamne, Ari!” strigă el, înfipându-și mâinile în păr și întorcându-se de la mine frustrat, strângând maxilarul. "Ce ești serios!? Pentru ce suntem aici dacă nu vom..."