Capitolul 167

Oftez, gândindu-mă bine, hotărând că chiar trebuie să stau de vorbă cu mama despre asta despre toate astea –

Dar icnesc, brusc, când simt că marginea saltelei se scufundă în stânga mea. Mă învârt instantaneu spre mișcare, cu ochii mari în întuneric, dar o mână îmi acoperă gura pentru a înăbuși orice plâns pe care l-aș putea scoate și acel parfum...

Ei bine, aș ști asta în somn, nu-i așa?