Capitolul 38

Și eu plâng acum, scuturând din cap la el, vinovăția umplându-mi fiecare buzunar al ființei mele. „Îmi pare rău”, strig, clătinând din cap.

„La naiba, Ariel,” răsuflă Rafe, apoi mă trage spre el, cu brațele în jurul meu strâns. „Te iubesc atât de mult – te-am iubit mereu, chiar și atunci când ești atât de enervant încât vreau să te arunc de pe acoperișul palatului...”

Un râs isteric iese din mine și îmi îngrop capul la pieptul lui.