Capitolul 118
Mi-am ținut gura închisă până am putut înghiți mușcătura uriașă de ouă prăjite pe care tocmai le adunasem în el. — Uau. Este evident? Am întrebat.
Ea zâmbi. — Doar că te cunosc. Înțeleg că lucrurile stau puțin mai bine cu Max, atunci?
— Un pic mai bine. M-am mai gândit la ceva și am adăugat: „Mult mai bine. Deocamdată cel puțin. Vom vedea”.