Capitolul 1607 Suspectând identitatea ei

De ce săpau o groapă în cimitir la această oră liniștită?

Ochii lui Audrey s-au mărit de o frică paralizantă. Tenul ei odinioară rozaliu s-a transformat, căpătând paloarea primei ninsori de iarnă, iar corpul i s-a cutremurat în fioruri incontrolabile. Disperarea a îndemnat-o să țipe, dar un gâlgâit eficient i-a înăbușit plânsul, lăsând-o doar cu suspine sfâșietoare care îi reflectau disperarea.

În acest moment eteric, Audrey se simțea ca o petală delicată, prinsă în rafala necruțătoare a sorții, așteptând sfârșitul inevitabil. Încercările ei frenetice de a rezista păreau tragic de zadarnice.