Capitolul 23 Amânarea ceremoniei

POV-ul lui Bastien

A doua zi după uciderea tatălui meu, soarele răsare exact ca în fiecare dimineață de eoni. Razele sale se filtrează prin draperiile de tifon care împodobesc ferestrele dormitorului nostru, anunțând sosirea zorilor de parcă această zi nu este diferită de milioanele care au venit înainte.

Acest lucru nu poate fi. Cu siguranță soarele nu poate străluci într-o lume în care tatăl meu nu există. Cu siguranță pământul nu poate continua să se învârtească când viața lui s-a stins pentru totdeauna.