Capitolul 27

Ttrânt ușa camerei mele și mă arunc pe pat, îngropându-mi fața în pernă și țipând toată frustrarea în ea. De ce l-aș primi pe Jack ca obligație? Mă urăște aproape la fel de mult pe cât îl urăsc eu pe el. Nu pot să cred că aproape că mi-a părut rău pentru el! M-am gândit că poate l-am înțeles greșit, că în spatele exteriorului dur se afla un om speriat și rănit.

— La naiba, Jack! țip în pernă. Lăsând să-mi curgă toată furia în cuvintele mele. Am terminat cu toate astea. Vreau să merg acasă.

— Sophia oprește-te! Aud cum mâinile trag de mine, ridicându-mă din pat. Mă lupt împotriva stăpânirii asupra mea.