Capitolul 124

"Garzi....oricine.....cineva acolo?" Leila mormăie slab, târându-se în genunchi și ținându-se de barele de oțel care o țin închisă.

Părul ei uscat și zdrențuit, hainele rupte, degetele de la mâini și de la picioare rănite de la colegii ei de celulă flămânzi, șoarecii, care îi ciuguleau.

Ea nici măcar nu-i mai poate lupta, ea doar stă întinsă acolo și îi lasă să se sărbătorească cu ea în timp ce ea se sărbătorește cu gândurile ei de regret.