Capitolul 106

Nu mă obișnuisem niciodată complet cu durerea, nici măcar după ce îndurasem atât. De fiecare dată îmi smulgea respirația din plămâni, unică prin felul în care mă ardea și mă sfâșia pe dinăuntru.

În timp ce mă strângeam de umăr, simțind căldura propriului sânge care îmi plângea printre degete, parfumul său dulce se revărsa în aer. Mi-am scrâșnit dinții și mi-am întărit spatele, chiar dacă petele întunecate care dansau în spatele ochilor mei au crescut în dimensiuni.

Am putut auzi vocea înăbușită, dar puternică, a lui Asher, reducând la tăcere tunetele asurzitoare care veneau din sutele de mârâieturi. El a potolit panica din mulțime și tensiunea dintre războinicii dintre ei.