Capitolul 212
Am plecat în ziua aceea spre refugiul sigur, fără să ne obosim să ne împachetăm sau să ne luăm rămas bun de la familiile noastre.
Nu conta că eram pe punctul de a leșina, nu când locul despre care promisesem că va rămâne sigur fusese atacat. Nu mai era timp de așteptare.
Trebuia să-mi folosesc magia ca să-i protejez și trebuia să o fac acum.