Capitolul 1459

În baia de lângă chiuvetă, Axel și-a dres glasul, aproape vomitând tot alcoolul pe care îl băuse. Toleranța lui la alcool era probabil cea mai proastă dintre frații Thompson. Nu suporta nici măcar puțin absint.

Și totuși, chiar și după ce vomitase totul, își simțea capul greu. Îi simțea gâtul ca și cum ar fi fost devastat de flăcări. Se gândi: „Axel... Uită-te la tine. Nici măcar nu-i pasă de tine. De ce te chinui?” Axel își stropi fața cu apă rece. Își trecu degetele prin păr și își dădu la o parte bretonul umed de pe frunte. Palid de la vărsături, chipul său frumos, expus sub lumina blândă, rămânea captivant chiar și în starea sa ciufulită.

„Serios, e doar o pierdere de timp...” Își masa tâmplele cu vârful degetelor. Emoțiile neliniștite încă îi apăsau greu în minte.