Capitolul 166
Crengi subțiri ca briciul ne loveau în față, usturându-ne gleznele și orice bucată vizibilă de piele. Întunericul era copleșitor, umbrele dese ne înconjurau precum materialul greu al unei pelerine.
Dacă ne-ar proteja așa cum ar face-o o pelerină, dacă ne-ar oferi ajutorul lor, așa cum au făcut-o de nenumărate ori în trecut.
Ceva s-a schimbat de când am primit magia, iar acel ceva a fost suficient de mare încât să modifice felul în care se comportau umbrele din jurul meu.