Capitolul 178

„Ce naiba?” am răspuns impasibilă, holbându-mă la ceea ce putea fi cu ușurință clona tatălui meu, de parcă omul însuși s-ar fi ridicat din mormânt și și-ar fi cusut capul la loc.

Nu puteam procesa suficient gândurile care îmi năvăleau în cap pentru a formula vreun alt răspuns, dar nu puteam să nu simt că acele trei cuvinte rezumau lucrurile în mod genial.

Avea același păr des, compus din cel mai închis la culoare onix, pe care l-am moștenit eu și Holly, împreună cu ochii aceia uimitori. Constituția lui era cu siguranță mai mare decât a tatălui meu, dar fața lui, maxilarul lat și nasul apoșit - erau la fel. Bărbatul care pretindea că este unchiul meu - ca și cum nu ar fi fost cel mai ciudat lucru pe care l-am spus vreodată - a ridicat una dintre sprâncenele sale închise la culoare. „Bine spus.”