Capitolul 24

M-am culcat în noaptea aceea, un vis detaliat al lui Sean umplundu-mi capul.

Tunea prin pădure, cele patru labe ale lui grebland pământ în timp ce se îndrepta înainte. Din spatele lui se împroșcau bulgări de iarbă și pământ, copacii și ramurile s-au încețoșat în timp ce trecea în fugă. Pădurea din jurul lui încetiniza, simțurile i se intensificau în forma lui de lup.

Visul a continuat așa ceva timp, pur și simplu Sean alergând prin pădure. Câteva clipe mai târziu, visul s-a schimbat. Încă stăteam în pădure, dar Sean dispăruse. Același miros îngrozitor de dulce persista în aer. Pădurea era liniștită, neobișnuit de liniștită. Pădurea era lipsită de insecte sau creaturi. De obicei noaptea, pădurea este plină de viețuitoare. Animalele vânate noaptea, insectele ciripeau și bâzâiau. Nu era nimic din toate astea în pădurea mea de vis. Totul era nemișcat. inducând un sentiment ciudat de anxietate. Sentimentul de a fi urmărit mă înconjura, senzația de înțepătură a ochilor trecând peste pielea mea.