Capitolul 42

De bunăvoie, îl urmăresc pe Jerome și pe celălalt gardian al meu afară din cameră și în hol. Noi trei ne grăbim spre uşă, vinovăţia care mă răsfrânge pentru a fi cauza atâtor certuri. Totuși, înainte să ies pe ușă, aud o voce mică care strigă în spatele meu.

— Așteaptă! se spune.

Mă întorc să-l văd pe Romulus alergând pe scări, cu o cărțiță în mâini. Se năpustește să mă întâlnească la ușă. „Am găsit asta în dulapul meu!” spune el, „cu mult timp în urmă!” Îmi ridică cartea și văd că este un album foto foarte mic. Îl iau ușor de la el și îl deschid, șocat să văd că sunt imagini cu ziua nunții mamei mele -