Capitolul 43
Atunci mă las înapoi pe perne, lacrimile alunecându-mi pe obraji. Știu că nu este vina mea - eram doar un copil mic - dar mă simt absolut putred. Probabil că i-am rupt inima într-un milion de bucăți.
Ușa mea se deschide din nou și văd capul întunecat al lui Daniel căzând înăuntru. — Fay? întreabă el, ezitând. "Ești deja acasă? Pot să intru?"
— Sigur, spun eu ștergându-mi ochii.