Capitolul 103 Durerea, regretul și vinovăția lui
Când am pășit în zona piscinei, respirația mea era greoaie și zgomotoasă, de parcă tocmai aș fi alergat un maraton. Inhalam oxigen prin gura deschisă, iar vederea îmi era încețoșată din cauza micilor lacrimi din ochi.
Încă nu am terminat ce a spus Aiden dimineața și acum, cu acest incident de dans, sunt pe cale să fiu promovat și am putut vedea în ochii colegilor cum o văd ei acum.
Nu ar fi trebuit să mă pierd în căldura momentului.