Capitolul 26 Scăparea de inevitabil
Mă simțeam de parcă plutesc pe un nor de fericire pură, știind că în sfârșit scăpasem din acel loc îngrozitor. Inima mea era ușoară și un rânjet larg mi-a jucat pe buze când mi-am dat seama că sunt eliberat de ghearele acelui diavol.
Picioarele mele păreau să aibă o minte proprie, ducându-mă înainte cu o energie de neoprit, fără să-i pese de felul în care se uitau oamenii din jurul meu.
Momentan, tot ce contează pentru mine este să ajung cât mai curând la părinții mei și să-i duc într-un loc în care să fie sigur pentru noi toți. Gândul de a mă îmbrățișa mi-a dat fiori de fericire în tot corpul.