Capitolul 150

Perspectiva lui Evelyn

Pentru o fracțiune de secundă, s-a așternut tăcerea - o tăcere pură, nesfârșită. Persista printre fiecare copac, prin iarba care îmi gâdila gleznele și mi se lipea de pielea udă. Îmi înghițea chiar și respirațiile sacadate și dureroase.

Apoi, a venit durerea.