Capitolul 142

Sean ne-a oprit exact când urcam în mașină, cu brațele pline de dulciuri. La fel ca tata, a ales să rămână în urmă pentru ședința de spiritism. Nu vorbise prea mult în ziua în care a murit mama, dar Sean a găsit singur o soluție pentru asta.

Într-un fel, Sean făcea ca trecerea peste mama să pară ușoară, dar eu știam adevărul. Indiferent cât de disciplinată ar fi, o persoană nu putea suporta decât o anumită durere. Se spunea că agonia pierderii partenerului tău era cea mai grea din existență. Doar gândul că Asher se stingea era insuportabil. Să nu-i mai aud niciodată sunetul răgușit al vocii dimineața sau să-i simt părul printre degete în timp ce îmi arăta cât de iubită sunt cu buzele și limba lui; era o soartă pe care nu i-aș fi dorit-o niciunui lup.

O parte din Sean părea împăcată când i-am spus că mama părea fericită, că zâmbetul ei era sincer și cald. Nu eram sigură dacă aș avea vreun talent pentru magia spiritelor precum Cordelia sau dacă abilitățile mele erau în altă parte, dar îmi plăcea să cred că Sean nu era singur în timp ce traversa curtea acoperită cu iarbă pentru a se alătura prietenilor săi de patrulă.