Capitolul 45
Totuși, pe măsură ce trecea fiecare zi, Kent simțea că controlul asupra lui însuși alunecă, puțin câte puțin. Dacă își pierde controlul, știe că va pierde totul. Și totuși...
Nu ajută, uneori, când se uită la el așa. Când își trage ochii pe jumătate și își trage buza inferioară în gură. De parcă și ea se reține.
Kent își lovește din nou cu pumnul de masă, forțându-și mintea să se îndepărteze de gând.